O_o Oasele - bune sau rele pentru caini O_o

Consumul de oase este demult un subiect de disputa intre proprietarii si iubitorii de caini: pe de-o parte sunt conservatorii care afirma ca oasele au facut parte din alimentatia cainilor inca de pe vremea cand dominau salbaticia, iar de cealalta parte sunt avantgardistii, care pun in prim plan sanatatea animalelor si vor sa fie precauti.

Nu este incorect faptul ca oasele sunt o sursa naturala de minerale (in special Calciu) si proteine. De asemenea ele stimuleaza rosul, prevenind astfel distrugerea altor lucruri de valoare de prin locuinta. Ba mai mult, rosul oaselor ajuta la mentinerea unei igiene bucale optime. Cainele care roade este fericit si dobandeste o stare de spirit pozitiva.

Dupa cum vom vedea in continuare, balanta va inclina inspre partea aspectelor negative ale consumului de oase. Din fericire, beneficiile oaselor pot fi oferite si de alte produse. Hrana speciala pentru caini, adaptata taliei si varstei aduce aportul necesar de minerale si calciu de care cainele are nevoie, nemaifiind nevoie de suplimentele rezultate din consumul oaselor. In comert, se gasesc o sumedenie de recompense pentru catei sub forma de os care sa le tina ocupate maxilarele. De regula, acestea sunt confectionate din piele de vita, uscata si presata. Ofera atat stimulare masticatorie cat si mentala. Hrana uscata alaturi de (sau fara) consumul de recompense dure ca cele amintite mai sus, reuseste sa mentina sanatatea orala a patrupezilor. De ce sa riscam sanatatea cainelui, cand avem atatea alternative la consumul de oase?

La ce riscuri supunem cainele prin oferirea de oase?!

Chiar daca majoritatea cainilor se bucura de rontaitul unui os si se simt bine mai apoi, asta nu inseamna ca oasele le priesc. Este necesara o singura clipa de nenoroc, pentru ca sa regretati amarnic mai tarziu.

Marele dezavantaj al oaselor este faptul ca se sparg in aschii ascutite care pot provoca leziuni la diferitele niveluri ale organismului. Cele mai periculoase sunt oasele pregatite termic. Orice os care a fost fiert mai mult de 10 minute se va fragmenta foarte usor, intrucat isi pierde rezsitenta naturala. In continuare, oasele mici de pasare, iepure, miel, porc, deorece pot fi sparte usor de aproape orice caine, sunt in varful listei la sectiunea periculozitate.

La nivelul cavitatii bucale, oasele pot produce fisuri sau rupturi dentare, leziuni la nivelul mucoasei orale si a limbii, care fiind bine vascularizata poate duce la hemoragii masive, blocaje ale fragmentelor osoase la nivelul molarilor mandibulari etc. fragmente sau chiar oase intregi pot fi inghitite accidentale si pot provoca blocarea cailor aeriene, ducand la asfixiere. Aschiile osoase pot irita tractul digestiv pe toata lungimea sa: esofag, stomac, intestine. Oasele care punctioneaza stomacul sau intestinele provoaca peritonita, o infectie extrem de grava. In intestine fragmentele osoase pot obstructiona tranzitul intestinal si vor duce la constipatie severa. Intrucat nu pot fi digerate complet, aschiile de os sunt eliminate prin fecale. Cainele va defeca cu greutate si cu dureri. Anusul poate fi lezat si va elimina scaun cu sange.

Daca totusi doriti sa rasfatati cainele din cand in cand cu cateun os, mergeti pe cele inofensive, cum ar fi: oasele mari de vita, care nu pot fi sparte de catre caini (atentie la cainii de talie mare care au maxilare puternice) sau oasele spongioase de pui (gaturi).

In concluzie, consumul de oase are mai multe aspecte negative decat beneficii. Evitati sa puneti in pericol viata animalului, mai ales cand exista alternative mai sigure.