O_o CAINE - Incontinenta urinaraO_o

Reprezinta urinarea involuntara, fara ca animalele sa ia pozitia caracteristica de urinare si fara participarea "presei abdominale".

Etiopatogeneza

Incontinenta urinara este produsa in marea majoritate a cazurilor de paralizii medulare (mielite, mieloze, hematomielie, hematorahis), de paralizii periferice dupa cum poate sa apara consecutiv infiltratii de la nivelul gatului, vezicii urinare sau al musculaturii de trusoare, dupa lezarea mucoasei de catre calcului sau prin procese inflamatorii. Obstructiile partiale ale uretrei pot da de asemenea incontinenta urinara. La cainii de vanatoare se intalneste o incontinenta nocturna (intermitenta) datorita vagotomiei pelviene, iar la catele datorita hipoestrimiei. La acestia, eliminarea urinmei se face in timpul somnului sau in momentele cand animalele sunt foarte linistite fiind vorba de contractura musculaturii de trusoare, deci de o incontinenta spastica.

Simptomatologie

Apar tulburari in eliminarea urinei. In obstrurarile incomlete uretrale sau in cazul infiltratelor de col sau vezica aceasta se face cu tenesme sub forma de strangurie, incontinenta fiind continua si incompleta. In paralizii vezicale evacuarea urinei are loc fara durere, consecutiv compresiunilor sau schimbarilor bruste ale pozitiei, incontinenta fiind intermitenta si de regula totala. In afara modului de evacuare a urieni, se mai intalnesc si semne in legatura cu boala primara: semnele paraliziile medulare, semnele inflamatiilor vezicale, etc. In cazul obstructiilor partiale ale uretrei la palpatia vezicii urinare se constata durere, vezica fiind in permanenta destinsa. La examenul trenului posterior se pot constata semnele dermatozei produse prin actiunea iritativa a urinei.

Diagnosticul

Diagnosticul se pune pe baza mictiunii involuntare, continue sau intermitente, partiale sau totale, facandu-se deosebirea fata de polachiurie si retentia paralitica. Evolutia poate fi acuta sau cronica. Prognosticul difera, in functie de cauza: la animalele de talie mare, cu afectiuni medulare, prognosticul este grav si rezervat la animalele de talie mica si mijlocie.

Tratamentul

Consta in aplicarea de substante rubefiante, vezicante, "puncte de foc" in regiunea lombara si sacrala alaturi de medicatia nevrostenica (stricnina si vitamina B1) si antibioterapie pentru prevenirea infectiilor. Totodata se trateaza procesele inflamatorii si obstructive ale cailor urinale. La cateii cu "nicturie" se recomanda seara atropinizare, iar la catele administrarea dietil-stilbestrolului. Afectiunile cutanate se trateaza simptomatic.