O_o Iditarod - marea cursa de sanii trase de caini O_o

An de an, in martie, Alaska clocoteste in asteptarea celui mai mare eveniment sportiv de pe teritoriul sau. Barbati, femei si caini ard de nerabdare sa porneasca in asa numita Ultima mare cursa de pe Pamant, deja celebra Iditarod. Este cea mai mare competitie in domeniu si visul oricarui musher (conducator de sanie) din lume. Intinsa pe durata a cel putin 9 zile, Iditarod nu este doar un concurs ci si un pariu cu sine insusi, o intrecere cu natura si o celebrare a relatiei om-caine.

Iditarod pe scurt

Cursa debuteaza in prima sambata a lunii martie, in capitala Alaskai, Anchorage, cu un start onorific al cursei. Adevaratul start al concursului are loc a doua zi, mai in nord, in oraselul Willow. Echipaje formate dintr-un musher, o sanie si maximum 16 caini, pornesc in marea cursa. Destinatia finala este oraselul nordic Nome, aflat la distanta de 1800 de km. Competitorii trebuie sa strabata salbaticia Alaskai, alcatuita dintr-o diversitate de forme de relief: tundra, mlastini si rauri inghetate, munti, dealuri, paduri. Conditiile climatice vitrege pun mari probleme echipajelor, zapada, gheata si vantul aducand cursa spre pragul supravietuirii. Pana la sosire, echipele om-caine trebuie sa treaca prin 26 de puncte de control, aflate in oraselele de pe traseu. Castigatorul primeste marele premiu care este destul de consistent si este tratat ca o mare vedeta in statul nordic. Impliniti sunt toti ceilalti participanti care reusesc sa termine cursa.

Istoric

Saniile trase de caini au o mare traditie in Alaska. In anii 1800 si inceputurile anilor 1900, saniile trase de caini erau singurele mijloace de transport pe timp de iarna. Cainii legau toate oraselele miniere din Alaska, ca o retea de cai ferate pe zapada. De la alimente si medicamente, pana la servicii postale si spirituale, cainii transportau aproape orice.

Cel mai mare eveniment in istoria saniilor trase de caini il reprezinta cursa serului spre Nome, din 1925. O epidemie de difterie ameninta mare parte din populatia orasului, iar cel mai apropiat ser salvator se gasea tocami in Anchorage, la aproape 2000 de km departare in sud. Intrucat cele doua avioane existente erau avariate si nu mai zburasera niciodata iarna, s-a gasit o alta solutie salvatoare. Serul pretios avea sa fie transportat cu trenul din Anchorage pana in Nenana, iar de aici cainii aveau sa preia sarcina. 12 musheri si mai bine de 100 de caini, au alergat cei mai bine de 1000 de km ramasi pana in Nome, intr-o stafeta a binefacerii si salvarii. Fiecare echipaj avea de parcurs maxim 100 de km. Dupa 5 zile si jumatate, norvegianul Gunnar Kaasen si cainele Balto, capitanul echipei sale de caini, aveau sa ajunga in Nome. Cei doi au devenit celebritati, iar cainele Balto a primit o statuie, amplasata in Central Park din New York.

In anii ce-au urmat, cainii de sanie aveau sa isi piarda din faima si utilitate, fiind inlocuiti cu tehnologia. Acum in fata caselor nu mai existau caini, ci snowmobile.

In 1967, la sarbatorirea centenarului Alaskai (100 de ani de cand Alaska a fost cumparata de americani de la rusi), Dorothy Page, un istoric local si presedinta comitetului de organizare a centenarului, a venit cu ideea organizarii unei curse de sanii trase de caini, pentru a reinvia aceasta traditie din Alaska, aflata in pragul pieirii. Incantat de idee a fost si Joe Redington, un mare pasionat al cainilor de sanie. In 1967 cursa intinsa pe 40 de km avea loc si s-a bucurat de participarea a 58 de concurenti. Desi a fost un succes, in anul urmator cursa nu a mai avut loc din cauza absentei zapezii, iar in 1969, doar 12 echipaje au mai luat startul, fiind ultima data cand aceasta cursa comemorativa avea loc. Interesul se pierduse.

Insa Joe Redington nu a renuntata la idee, ba mai mult a indraznit sa viseze mai sus. Voia sa organizeze o cursa maraton, pe 1800 de km, pe traseul original spre Nome. Alaturi de Gleo Huyck si Tom Johnson, doi profesori impatimiti de mushing, au fondat ceea ce se numeste astazi Iditarod. Dupa o masiva campanie de strangere de fonduri, in 1973 se anunta mare cursa de sanii trase de caini, Iditarod, cu un premiu tentant de 50.000 $.

Prima cursa Iditarod debuta intr-o sambata din martie, cu 34 de echipe la start si cu o mare dilema in sufletul tuturor: oare va putea cineva sa termine cursa? Dupa 20 de zile, Dick Wilmarth trecea primul linia de sosire, urmat de inca 21 de echipaje care au reusit sa termine cursa. Ultimul clasat a trecut linia de sosire dupa 32 de zile.

Joe Redington si Dorothy Page sunt considerati azi parintii Iditarodului. Visul lor maret este astazi telul oricarui musher impatimit.

De atunci, cursa s-a desfasurat in fiecare, indiferent de fluctuatiile financiare si protestele organizatiilor ce militeaza pentru drepturile animalelor.

Traseu

Traseul Iditarod include 2 rute: ruta nordica parcursa in anii pari si ruta sudica strabatuta in anii impari. Pana in 1977, cursa includea doar ruta nordica. Ruta sudica a fost introdusa pentru a mai reduce din stresul la care erau supuse cateva orasele aflate pe ruta nordica. Orasele de doar cateva sute de locuitori nu putea face fata numarului mare de vizitatori, voluntari, organizatori, reprezentanti ai presei, care insoteau cursa. Includerea orasului fantoma Iditarod in cadrul traseului sudic, a fost un alt motiv pentru care o data la doi ani cursa trece pe aici.

Din Anchorage pana in Ophir, pret de 700 de km, cele doua rute au un traseu comun, urmand ca mai apoi se sa reintalneasca din nou in orasul Kaltag, aflat la 700 de km de Nome. Desi au aceeasi lungime, ruta sudica pare a fi mai dificila in opinia musherilor.

Puncte de control

Pe ruta nordica exista 26 de puncte de control, iar pe cea sudica 27. Fiecare concurent trebuie sa treaca prin toate punctele de control de pe traseu. Aici pot poposi pentru a se odihni, a lua legatura cu cei dragi si pentru a verifica starea de sanatate a cainilor. E la aprecierea fiecarui musher cat de mult doreste sa stationeze.

Cursa impune 3 intervale de odihna obligatorii: unul de 24 de ore si doua de 8 ore, fiind la latitudinea musherului cand anume pe parcursul cursei doreste sa le exercite.

Start si restart

Startul ceremonial al cursei are loc in prima sambata din martie, la ora 10:00, in centrul orasului Anchorage. Fiecare concurent pleaca la interval de 2 minute, in functie de pozitia in cursa selectata anterior in cadrul unui banchet. In acest moment, cursa are parte de cei mai multi spectatori, care vin din lumea intreaga sa incurajeze concurentii.

Adevaratul start al cursei Iditarod, are loc la 65 de km nord de Anchorage in orasul Willow, unde echipajele au ajuns cu o zi inainte, sambata seara. Aici startul este dat la ora 14:00 si astfel incepe marea cursa Iditarod.

Participanti

Musheri

Anual, peste 60 de concurenti participa la Iditarod. Daca la inceput participantii erau originari doar din Alaska, astazi ei vin de peste tot din lume. Pentru a accede la Iditarod, fiecare concurent trebuie sa fii participat in alte doua curse de sanii trase de caini recunoscute oficial, sa aiba la activ cel putin 500 de mile parcurse si sa aibe peste 18 ani. Taxa de participare este de 3000 $.

Pentru a rezusta cursei si vitregiilor naturii, musherul trebuie sa aiba picioare puternice, bun echilibru si mai ales tarie de caracter. De-a lungul cursei, musherii dorm foarte putin, singurele perioade adevarate de odihna fiind cele obligatorii.

Cainii

Cainii sunt cei care pun cursa in miscare. Provin din asa numita rasa Alaskan husky, o combinatie dintre rase nordice precum Siberian Husky si Alaskan Malamut si alte rase pentru a le spori rezistenta, anduranta si viteza.

Cainele ideal de cursa cantareste intre 20 si 25 de kg si trebuie sa fie bine nutrit si sanatos.

Cel mai inteligent si cel mai rapid caine, sunt cei care conduc alaiul (liderii). Urmatorii doi sunt caini care au sarcina sa ghideze echipa la curbe si intoarceri. Ultimii doi caini, aflati cel mai aproape de sanie, sunt cei mai masivi si mai puternici. Restul sunt caini de echipa.

Antrenamentul cainilor incepe de la sfarsitul verii si are loc cu diferite atelaje pe roti. Incepand cu noiembrie si pana in martie, antrenamentul devine din ce in ce mai intens.

Cainii de sanie necesita pana la 10.000 de calorii pe zi. La fiecare punct de control cainii primesc hrana consistenta, de regula carne bruta, si au parte de examinare medicala. Pe traseu exista veterinari voluntari care pot oferi cainilor ajutor de specialitate. Musherul nu are voie sa adminstreze medicamente sau suplimente alimentare pe durata cursei. Fiecare caine este dotat cu incaltari speciale, care sa ii protejeze labutele de eventualele accidentari.

Intr-o echipa exista cel mult 16 caini. La sosire, trebuie sa existe cel putin 6 caini inhamati la sanie care sa treaca linia. Cainii accidentati pe traseu pot fi carati in cosul saniei pana la urmatorul punct de control de unde vor fi preluati de organizatori, primind ingrijiri medicale daca este necesar.

Riscuri si accidente

In salbaticia Alaskai orice se poate intampla, mai ales cand alergi timp de mai bine de o saptamana.

Vremea joaca un rol esential. Temperaturile pot scadea pana la cateva zeci de grade sub 0, iar daca mai bate si vantul, temperatura resimtita de organism poate ajunge pana la -70o Celsius. Daca este prea cald, atunci zapada se inmoaie si face mai dificila inaintarea. Raurile inghetate reprezinta un mare pericol, atunci cand sub greutatea saniei, gheata cedeaza. In 1984, cei doi caini lideri ai lui Susan Butcher au trecut prin gheata subtire, insa fara a se rani grav.

Animalele salbatice pot reprezenta un adevarat pericol pe traseu: lupi, reni, ursi si mai ales elani. In 1985, aceeasi Susan Butcher a pierdut sansa de a deveni prima femeie ce castiga Iditarod, dupa ce echipajul sau s-a intalnit cu o femela elan gestanta. Animalul nervos i-a ucis doi dintre caini si a ranit alti sase.

Viziblitatea scazuta, viscolul, stergerea marcajelor de pe traseu si lipsa experientei pot duce la abateri de la traseu si rataciri ale concurentilor.

Iditarod in cifre

Cel mai rapid timp: 8 zile, 18 ore, 46 de minute, John Baker, in 2011.

Cele mai multe victorii: 5, Rick Swenson, in `77, `79`, `81, `82, `91.

Prima femeie castigator: Libby Ridles, in 1985.

Tari participante: 14.

Primul non-american castigator: Robert Sorlie din Norvegia.

huskiePremii

Valoarea totala a premiului a atins anul trecut cifra de 875.000 $. Fiecare concurent primeste o anumite cantitate din premiu in functie de pozitia de la final. In 2007 Lance Mackey a primit 69.000$ si o masina de teren in valoare de 40.000 $. Cei aflati dupa locul 31 castiga putin peste 1000 $. Exista si un premiu “lanterna rosie” care se acorda ultimul concurent ce trecut linia de sosire. Premiul “ Rookie of the year” se acorda debutantului care s-a comportat cel mai bine in primul sau Iditarod. Nici caini nu sunt uitati: premiul “hamul de aur” se acorda cainelui lider care s-a remarcat pe toata durata cursei, de obicei este vorba despre liderul echipei castigatoare.