O_o Anxietatea de separare la cainiO_o

Fara indoiala, cainele este cel mai bun prieten al omului si pretuieste aceasta relatie de mii de ani. Ca in orice relatie, si aici ar trebui sa existe conditii si limitari. Atunci cand cainele devine prea atasat de stapan, separarea poate deveni o problema. Iar aceasta problema poarta numele de anxietate de separare.

Anxietatatea de separare este o deficienta comportamentala frecvent intalnita: aproximativ 10% dintre cainii de toate varstele. In mod normal, un caine atunci cand este lasat singur acasa se retrage intr-un colt al casei preferat, rontaie o jucarie sau cel mai adesea, se culca. Cainii anxiosi, dimpotriva, se agita foarte mult imediat ce stapanul a iesit din casa. Cele mai multe manifestari ale anxietatii se produc in prima ora de cand cainele a ramas singur. Plecarea este momentul cheie ce declanseaza reactiile negative si aici se va lucra pentru a aboli acest comportament alterat. Din fericire, anxietatea de separare poate fi tratata (comportamental sau medicamentos) la orice caine, de orice rasa si varsta.

Anxietatea, din perspectiva cainelui

Daca reusim sa intelegem anxietatea si ce anume o declanseaza, vom putea sa o eliminam. Haideti sa imbracam pentru un moment “blana” cainelui.

In primul rand, pentru puiul de caine, mama este centrul universului sau. In momentul in care este adus in familia noastra, stapanul preia acest rol si toate atributiile aferente. Catelusul se ataseaza rapid de stapan si doreste ca in orice moment sa ii fie alaturi. Cat sunt mici, ni se pare hilar ca micutul sa ne urmeze peste tot si astfel ii permitem sa ajunga dependent de prezenta noastra. Mai incolo, cand va trebui sa parasim casa, el se va simti singur si neincrezator, nestiind de ce am plecat.

O alta situatie este cea a cainilor dominanti. Aici cainele este seful haitei deoarece stapanul nu a reusit sa se impuna. Liderul vrea sa stie in orice moment ce fac subalternii si sa aiba situatia sub control. In momentul in care stapanul ( membru inferior al haitei) paraseste locuinta (teritoriul haitei), seful se panicheaza si reactioneaza ca atare. Este sarcina lui sa isi protejeze familia si sa coordoneze membrii, iar acum a esuat.

Cauze

Cainii excesiv alintati, insuficient educati si socializati, cei fricosi si nesiguri pe ei, cei dominanti, cei tinuti doar in casa sunt predispusi la a manifesta anxietate de separare. Intr-o anumita masura, anxietatea de separare poate avea si cauze ereditare.

Anxietatea poate fi declansata de anumite evenimente ce au loc in viata cainelui. Iata cateva situatii frecvente:

- Schimbarea locuintei;
- Decesul unui membru al familiei;
- Adoptarea intr-o noua familie;
- Modificarea programului stapanului (lipseste mai mult de acasa);
Stapanul a petrecut o perioada de timp acasa (concediu, lipsa unui loc de munca), iar in momentul in care se intoarce la serviciu, cainele duce lipsa timpului lung petrecut impreuna;
- O furtuna cu tunete si fulgere a surprins cainele cat era singur acasa. Teama sperieturii il va urmari de fiecare data cand este singur;
- Cainii adoptati din adaposturi au tendinta sa devina anxiosi, de teama de-a nu fi din nou abandonati.
- Cainii care petrec mult timp inchisi intr-o canisa, adapost sau pensiune.

Manifestari

In momentul in care va pregatiti de plecare, cainele se tine scai de voi, va urmareste dintr-o camera intr-alta, sare pe pantaloni, topaie prin casa, se invarte, se agita. Imediat dupa ce ati iesit din casa, cainele incepe sa urle, latre sau schelalaie. In functie de animal va puteti confrunta cu: ros, sapat, vomitat, hipersalivatie, anorexie, defecat sau urinat in casa (desi este obisnuit sa faca doar afara), roade peretii sau tocul usii in speranta ca va putea evada, unii cainii chiar sar prin ferestre sau pereti de sticla. In cazuri mai grave, stresul determina cainele sa se automutileze: se linge excesiv (de regula pe membrele anterioare), se scarpina intens si ba chiar isi aplica muscaturi.

Nu orice incident sporadic care include unele manifestari de mai sus poate fi socotit anxietate de separare. Uneori poate fi vorba de anumite boli sau alte dereglari comportamentale. Cereti sfatul medicului veterinar pentru orice modificare in comportamentul cainelui.

Preventie si tratament

Cainii sunt foarte atenti la comportamentul nostru premergator plecarii de acasa. Pregatirea stapanului de plecare pune in miscare mecanismul instalarii anxietatii. Incaltarea pantofilor, luatul hainei din cuier, zdranganitul cheilor, toate sunt niste indicatori ai plecarii pentru animal.

Esenta tratamentului se va baza pe inducerea in eroare cainelui in ceea ce priveste plecarea, timpul petrecut in singuratate si sosirea.

Evitati sa transformati plecarea intr-un eveniment grandios: fara pupaturi, imbratisari, cuvinte mieroase. Ignorati cainele in cele 10-15 minute premergatoare parasirii locuintei. Aveti grija insa sa ii lasati la dispozitie apa, mancare, jucarii si ceva de ros. In fapt, inainte de pleca pe usa aruncati-i cainelui un os, o jucarie umpluta cu ceva gustos de mancare sau orice obiect preferat, care sa ii distraga atentia.

La sosire repetati ritualul: niciun fel de atentie timp de 10 minute si rapiti jucaria mult ravnita pe care a primit-o la plecare. Abia cand animalul este calm si cuminte, va primii atentie si multe mangaieri.

Un caine ce are parte de mult exercitiu fizic, abia asteapta sa se odihneasca dupa ce stapanul a iesit din casa si are timp doar pentru el. Asa ca, scoateti cainele afara chiar inainte de a pleca de acasa. In acest fel va asigurati ca isi face nevoile in exterior si isi consuma energia. La intoarcerea in casa va fi mai linistit si mai dornic de somn, in loc sa distruga lucruri.

Mimati plecarea din casa! Observati ce anume din comportamentul vostru de la plecare stimuleaza cainele sa se agite. Incaltati-va sau luati geaca pe voi, dar nu iesiti din casa. In schimb, asezati-va pe canapea si cititi ziarul. Luati cheile, insa in loc de plecat, savurati o cafea. In acest fel cainele va constata ca tot ce stia el pana atunci despre plecare nu se mai aplica, iar stapanul ramane in continuare alaturi de el.

Mai departe vom dori sa facem cainele sa se simta confortabil cu iesitul pe usa. De regula, primele semne de stres apar in primele minute dupa ce am inchis usa. Fara prea multe pregatiri (cele anticipate de caine), iesiti pe usa. Stati afara cateva secunde sau minute, exact intervalul de timp in care cainele ar trebui sa se manifeste. Nu lasati sa apara prima reactie negativa si intrati inapoi in casa. Fara prea mult spectacol, reveniti la activitatiile casnice. De la o zi la alta, in functie de cum evolueaza cainele, mariti timpul petrecut in afara casei si pregatiti intrarea inainte sa se panicheze.

Repetati exercitiile de mai sus zilnic, timp de cateva saptamani, pana cand animalul devine indiferent la plecatul de acasa.

Inainte de a pleca de acasa, porniti radioul, televizorul sau calculatorul. Alegeti un post de radio sau o muzica pe care o ascultati de obicei, astfel incat cainele sa creada ca va veti intoarce curand.

Lasati-i la indemana un obiect personal (o haina, un pantof) impregnat cu mirosul vostru. Orice lucru care ii aminteste de stapan ii va oferi comfort si relaxare.
La intoarcere, chiar daca gasiti dezastru in casa, nu il certati sau pedepsiti fizic. In orice terapie comportamentala, pedeapsa negativa nu isi are locul. Cainele nu are capacitatea de a discerne intre bine si rau. El nu stie ca e gresit sa rozi canapeaua, chiar daca noi citim in privirea lui vinovatie. Cum ar putea sa nu ne priveasca vinovat cand noi incepem sa urlam la el?! Pedepsele nu fac decat sa ii sporeasca anxietatea si atunci situatia se va inrautati. Nu disperati, ci continuati tratamentul.

Daca pe durata tratamentului, constatati ca animalul nu poate fi lasat singur prea mult timp, cereti ajutorul unui dog-sitter, persoana care are grija de catel in lipsa stapanului. Sau poate convingeti un membru al familiei sau un prieten sa va substituie locul.

Preveniti anxietatea! In primul rand, afirmati-va ca lider al haitei. Aici este nevoie de mult antrenament si depinde numai de voi. Dresati cainele! Un caine dresat este sigur pe sine si are parte de suficienta stimulare mentala, precum si fizica.

Nu rasfatati cainele. Chiar daca e placut sa il aveti mereu in preajma cand sunteti acasa, nu e benefic pentru increderea in sine. Inca de mic obisnuiti catelul sa petreaca timp si singur, chiar daca sunteti in locuinta. Il inchideti intr-o camera cand gatiti sau va retrageti voi singuri intr-o incapere unde el nu are acces. Treptat, cresteti intervalul in care fiecare isi traieste viata separat. Insa nu uitati sa ii oferiti atentie si multe momente de tandrete in rest.

Scoateti cainele la plimbare cat mai des si cat mai mult, bineinteles in functie de posibilitatiile fizice ale animalului.
Unii specialisti recomanda aducerea in familie a unui alt caine, care sa ii tina companie celui anxios. Insa nu intotdeauna aceasta solutie functioneaza. Cainele dezvolta cascada de comportamente negative in corelatie cu plecarea stapanului de acasa si nu neaparat pentru ca se simte singur.

Uneori anxietatea de separare se manifesta atat de grav incat animalul se automutileaza, darama pereti si sparge ferestre. In astfel de situatii cereti sfatul unui medic veterinar care va prescrie o medicatie anxiolitica cu scopul de a mai relaxa cainele. De asemenea un specialist in dresaj si comportament canin va poate ajuta in acest sens. Nu va sfiiti sa cereti ajutor daca problema va depaseste.